Sa nu-ti placa si tie Floarea Soarelui!

Sa nu-ti placa si tie Floarea Soarelui!

Van Gogh mi-a zis ca nu el si-a taiat urechea
Imi amintesc clar, tot campul ala cu floarea soarelui,
Pe la 3 anisori ai mei,
Fara ganduri si fara microfonii à la vie,
Doamne , cate minciuni va spun acum?!?!
Deci, venea el cu ditamai floarea soarelui in cap,
Cu doua urechi , dar, erau intregi,
Intregi si mari.
S-a asezat langa marsavia sufletului meu
Si mi-a zis:
– Nu mi-am taiat eu urechea,
Mainile mele au facut-o!
Mainile mele au facut multe,
Poate ca ai vazut si tu
Ori vei vedea:
Cate au facut, saracele maini,
Cum sa ma supar ca mi-au taiat o ureche?!
Daca intr-o zi vreo mana de-a ta
Ti-o va taia pe cealalta,
Ori iti va intepa umezeala vreunui ochi
Ori poate, pe-amandoi ii va scoate
Iar ceilalti vor crede ,
Cum mai cred oamenii, saracii de ei,
Ca altcineva a facut-o?!
Mainile noastre nu stau degeaba, copila!
Ele se nasc batrane,
Iar atunci cand noi crestem,
Ele devin asa …micute,ca niste embrioni in afara vreunui pantec de mama curata.
De-asta fac atatea minuni!
Sa nu crezi nici o clipa ca altcineva mi-a taiat urechea!!!
Nici o clipa!
Mana mea a facut-o,
Mana aia
Cu care ma murdaream cel mai tare
Cand imi potriveam carbunele,culorile…
De-asta, pe mine ma gasesti doar prin floarea soarelui,
Cu aceeasi palarie galbena in cap,
Caci eu nu am murit inca,
Nimeni nu moare indeajuns
Atunci cand isi creioneaza sinuciderea.
Nimeni …
– Sa ai grija de mainile tale
Si, mai am o rugaminte:
Te rog, fa-i in asa fel incat … sa nu-ti placa si tie floarea soarelui!!!
In rest, lasa-ti mainile sa faca ce vor ele!
Cu o ureche in plus ori in minus,
Floarea soarelui se aseaza la fel pe cap,
Dar, sa nu-ti placa…!

Mama nu are voie sa respire odata cu mine

Mama nu are voie sa respire odata cu mine

Mama nu are voie sa respire odata cu mine.
Ma nascusem intr-un moment gresit,
De pe-atunci ii spusesem:
Vezi c-o sa-ti pacatuiesc,
Atat de tare ca te vor sti toti muntii bunicilor
Veniti din partea tatei,
Incat o sa ma avortezi cand n-o sa mai ai pantece,
Mama!
Printr-o cezariana prosteasca
Si prea devreme ivita,
Cu un simt al autismului
Bine dezvoltat in pleoape,
m-am nascut.
Vezi ca ti-am pacatuit ,mama,
M-am folosit de poezie
Pentru a-mi iubi aproapele.
Pana cand l-am sufocat.
Pana cand nu a putut sa ma mai iubeasca.
Pana cand,de rusine, ai inceput tu sa mi-l iubesti,
Si-atunci, te-am urat mama,
Te-am urat
Pana cand te-am lasat singura in suflet,
Pana cand muntii bunicilor au fost vanduti
In poezia mea.
Asa am inceput sa te iubesc,
Te vindeam si simteam cum intri in mine
Cu tot cu cezariana prin care m-ai pensionat vietii.
Cu tot cu aproape,
Ca si pe el l-am iubit
Tot dupa,
Dupa stalgmite si stalactite,
Aparute in vers
Odata cu pacatul
De-a ma fi nascut.
Mama, eu iubesc
Fara sa am timp liber,mama,
De aceea,
Fereste-te, cu sanii tai smulsi de noi,pacatosii,
Alaptatii tai,
Fereste-te
Mama!
Tu nu ai voie sa respiri odata cu mine

Iz proaspat de o muma

Image

Dor imi e de o tarana
cu iz proaspat de o muma.
asa ,de-un gust acru-n seara,
s-ascult greierii cum zbiara.
Fost’am eu si fost’ai tu
A E I si I O U,
cand ne vrasmaseam in satu’
eu cu’n frate,tu cu altu’.
Tuica galbena de pruna,
îmi mai las-un gust de bruma,
stol ce ciori in varf de vie,
sa îl usuim îmi vine,
iar cand vine somn culcus,
sa ma dau pe-un derdelus,
mama mea cu iz de muma
sa m-astepte la fantana,
trista si impreunata
cu un dor nebun de fata.
asa-mi vine sa ma-ntorc
unde grau cules ia foc,
unde pomii înfloriti
nu au carii intre dinti,
doar acolo sa ma trag,
inc’-asa sa ma pierd larg,
Dumnezeu naste copii
doar in satu’-mi plin de vii.
cred,eu,oameni in nebuni,
caci din ei rasar salcami,
cred in cauciucul ars,
colo-n deal ce n-a ramas.
sunt pomeni de bun sosit,
dar niciunul n-a venit.
de-asta cand miroas’a floare,
mi-este dor de dumitale…
c- aveai san
si Dumnezeu
se ruga sa sug si eu.
de-asta pe aici prin vrere
nu miroase a femeie,
ca mi-ai dat pe-atunci tarana
cu iz proaspat de o muma.